Mai este timp pentru lectură în vacanţe?

     Am făcut un exerciţiu şi am încercat să-mi aduc aminte cărţile pe care le-am tot cărat prin autocare, trenuri şi avioane. Cu unele a fost mai greu, altele mi-au sărit drept în ochi. Nu de alta, dar pe lângă pasiunea mea pentru călătorii, îmi mai place să citesc şi m-am învăţat să am mereu la mine ce să lecturez. Poate mă plictisesc prin Paris, cine ştie? 😀 Not possible, but anyway, vedeţi mai jos un articol scris pentru haibun.md, un site nou-nouţ dedicat celor pasionaţi de lectură, pe care am să mai scriu din când în când.

10014830_10203609774070069_4664108596409501451_o

     Știi momentul acela când ești nevoit să te oprești dintr-o activitate pentru a asculta o piesă? O piesă care îţi aduce aminte de o vară frumoasă, de o iubire, de o despărţire, de părinţi, de o ţară, de o…sau playlist-uri întregi făcute pentru anumite drumuri, pentru anumite plaje, iar când le asculţi îţi flutură pe retină imagini cu trenuri, păduri, mări, ţări, plimbări.

     Eu cred că sunt şi aşa cărţi, cărţi care te duc cu gândul la călătoriile tale. Cărţi pe care le-ai aruncat într-o valiză sau le-ai pus în rucsac. Cărţi pentru călătorit. Cum scrie şi Igor Guzun în al său Vinil – 100 de chestii pe care le poți face cu o carte: o poți purta cu tine în călătorie –, sunt cărţi destinate anume călătoriilor. Despre ele vreau să vă povestesc aici.

     Prima carte care îmi trezeşte amintiri despre vacanță este Doamna Bovary. Am aruncat-o fără griji în valiză şi am plecat cu ea la mare în vara anului 2012. Relația mea cu această carte s-ar fi dovedit efemeră dacă acasă nu mă aştepta o despărţire, iar eu visătoare citeam și mă gândeam la un „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Acum, această doamnă îmi aduce aminte de separarea din vara anului 2012 pentru că un şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi” n-a existat nici în cazul meu, nici în cazul ei.

     Crima din Orient Expres îmi amintește de cel mai lung roadtrip. Chişinău-Praga, peste 24 de ore în autocar. Cartea asta nu se mai termina și era extrem de agasantă, la fel ca drumul nostru – obositor și fără sfârșit. Nu mi-a plăcut cartea, dar am impresia că asta s-ar putea datora condiţiilor extreme de lectură… Deși nu, pur şi simplu, nu mi-a plăcut cartea!

Citiţi mai departe pe haibun.md